Taina botezului sau Minciuna botezului?

Nu eu am ales să fiu creştin, nu eu am ales să cred în Dumnezeu. Multe aspecte ale eului meu religios au fost dictate de tradiţia ortodoxă impusă de societatea în care trăim. Botezul copiilor încă din faşă, lipsa unei alegeri, vin în totală contradicţie cu însăşi ideea de creştinism, liberul arbitru.

Botezul lui Isus a fost la deplina sa maturitate, la 30 de ani, la o vârstă la care el a decis între a face voia tatălui său sau a duce o viaţă de om oarecare.
Alegerile importante din viaţa unui om n-ar trebui luate de societate sau de familie sub biciul traditionalismului religios. Fiecare trebuie să judece pentru sine în ce parte a baricadei vrea sa stea. Din acest motiv consider botezul noilor născuti ca fiind împotriva oricărei norme religioase, etice şi morale si un abuz total asupra dreptului la alegere care guverneaza cuvântul lui Dumnezeu.

Din aceste cauze, Taina Botezului, aşa cum le place preoţilor să spună, este de fapt Minciuna Botezului. Botezul este un act constient de dedicare unei cauze religioase si acum, spuneti-mi voi, ce conştientizează un nou născut la botezul său?

30 Replies to “Taina botezului sau Minciuna botezului?”

  1. Absolut corect. Si biserica ortodoxa este cea care impune acest lucru, unica si singura cu aceste reguli. In acest fel s-a marit numarul de “credinciosi”. Eu fiind agnostic, ma doare la basca

  2. Absolut incorect!

    Botezul ortodox este o incredintare a copilului nou nascut in Voia Domnului,spre a fi pazit de puterea celui rau,pana cand acesta va creste si va ajunge la maturitatea si discernamantul de a putea alege, daca VA TRAI IN CREDINTA SAU NECREDINTA!

    Certitudinea credintei parintilor crestini ortodoxi,in puterea de ocrotire si mantuire a lui Dumnezeu si dragostea lor pentru copilul nou nascut,determina incredintarea in mana Domnului,a tot ceea ce au ei mai scump si de valoare in viata lor!

    NU TE TEME!
    SINGUR FACI ALEGEREA SAU RESPINGEREA LUI DUMNEZEU!
    Alegem sa fim ai lui Dumnezeu, prin propria noastra vointa in fiecare clipa a vietii, prin faptele noastre constiiente, dupa ce am ajuns la maturitate…sa spunem dupa majorat..sau chiar la 30 de ani!
    CREDINTA FARA FAPTE ESTE MOARTA!

  3. @ghergheata elisabeta

    Din ce spui tu, reiese ca dumnezeu face discrimare religioasa cand tocmai asta`i tot conceptul pe care TU si multi ca tine nu l-ati inteles. Prin jerfa lui Isus, ORICE om, din ORICE religie sau cultura are un start egal in fata lui Dumnezeu. Adam, Eva si Isus nu erau ortodoxi 🙂 Nu mai exista o biserica decat in inima fiecaruia.
    Depinde de fiecare-n parte sa demonstreze ca MERITA sau nu aceasta ridicare a pacatului. Iar botzeul, ca un gest inconstient pentru noul nascut, nu garanteaza practic nimic.
    Crestinismul n-ar trebui sa impuna sau sa dicteze o actiune inconstienta pentru ca ar trebui sa fie “religia iubirii” asa cum sunt convins ca NU este iar “taina botezului” nou-nascutilor este un ritual care intareste opinia mea 🙂

    Si acum s-o luam si din punctul tau de vedere.
    Ce anume-ti garanteaza tie ca ortodoxismul este biserica aprobata de dumnezeu? In cazul in care nu este, nu faci tu un pacat GRAV botezand un copil intr-o religie dezaprobata divin? Esti tu in masura sa iei acest pacat asupra ta? Si esti tu in masura sa-ti asumi responsabilitatea ghidarii gresite a unui copil catre o credinta gresita?
    De ce nu-l lasi pe copil sa creasca, sa vada singur ce anume vrea si sa ia el o decizei PROPRIE, exact cum a luat-o si Isus, la 30 de ani.

  4. cu ce te deranjeaza pe tine faptul ca ai fost botezat ortodox din moment ce nu pui nin aplicare normele elementare de credinta.Tu crezi ca daca te-ai botezat ortodox inseamna ca esti neaparat legat de ceva anume.Dumnezeu l-a lasat , il lasa si-l va lasa pe om sa aleaga.Depinde de fiecarte dintre noi ce alege…

  5. liberuyl arbitru inseamna ca acest crestinism sa fie undeva la mijloc..sa nu iti impuna botezul fara sa poti alege. dupa cum spunea geo trebuie sa fii lasat sa alegi. poate ca tu nu vrei sa fi ortodox, poate ca ortodoxismul nu este religia aprobata de divinitate si acesta poate fi un pacat, iar din nestiinta, traditie si fiindca asa ai fost invatat nu accepti alta religie, respingi tot ce iti apare nou stiind ca ortodoxismul este religia “adevarata”. parerea mea este ca trebuie sa alegi tu, nu parintii sau altcineva…ALEGEREA ESTE A TA!!

  6. Botezul nou-nascutului este cel mai eficient mijloc de propagare a crestinismului. Un copil crescut intr-un climat religios, cu greu se poate desprinde de mentalitatea care i-a fost insamantata in substraturile constiintei.
    Nu de prosti au ales ca botezul sa aiba loc imediat dupa nastere. Pe viitor preconizez botezul prenatal.

  7. v-ati vindut sufletul diavolului si nu mai aveti nevoie de dumnezeu? stiti oare ce reprezinta BOTEZUL? indiferent de credinta pe care o aveti nu aveti voie sa huliti BISERICA. Nu va facut nici un rau. cei ce aleg o alta credinta, sa-si vada de credinta lui si sa nu judece faptele altuia. numeni nu va trage de mineca sa va botezati copiii la biserica, fiecare alege ce crede de cuviinta, iar judecata sa o lasam in miinile luiDUMNEZEU: DUNMEZEU SA VA APERE DE VOI INSIVA

  8. Oameni buni ce ati patit de huliti in halul acesta Biserica?
    Botezul este necesar tuturor oamenilor pentru mantuire, fiindca toti se nasc cu pacatul stramosesc(cf. In3,5; comp Rm5, 12), Biserica inca de la inceput a practicat Botezul pruncilor(FA 10,44 s.a.).
    Obiectiunea denominatiunilor crestine potrivit careia copiii nu au nevoie de Botez deoarece nu au pacate nu se poate sustine, caci” nimeni nu e curat de intinaciune, chiar daca viata lui ar fi de o singura zi”(Iov 14,4) si : “intru faradelegi m’am zamislit si in pacate m’a nascut maica mea”(Ps.50,6).
    Origen spunea ca “Biserica a primit de la Apostoli traditia de a impartasi si pruncilor Botezul”.
    De asemenea si Fer. Augustin afirma ca Biserica a administrat intotdeauna Botezul copiilor si aceasta practica a pastrat’o nestirbita.
    O hotarare a sinodului de la Cartagina (418) zice: “Cel ce neaga necesitatea Botezului copiilor celor nou-nascuti sa fie anatema”.
    Asadar Biserica primelor secole facea asta, si asa face si Biserica Ortodoxa.
    Nu uitati ca pana in 1054 a fost o singura Biserica Dumnezeului celui Viu.
    Nu ar trebui sa te deranjeze te deranjeaza faptul ca esti botezat crestin ortodox.Totusi esti liber sa faci ce vrei…nu te tine nimeni legat cu forta….asta este liberul arbitru…dar parintii sunt obligati sa’si boteze copiii, ca nu cumva sa moara si sa nu fie iertati de pacatul stramosesc.Atat am avut de spus, va multumesc daca ati fost atenti.DOAMNE AJUTA!!!

  9. eu am o fetita de 11 luni si nu am botezat-o inca din mai multe motive, dar sper sa o pot faca in curand. spuneti-mi si mie, va rog, cam care sunt oranduielile. recunosc, nu prea am fost educata in sensul acesta. multumesc frumos

  10. Alina:
    du-te la biserica ortodoxa de care apartii. Daca nu apartii de nici una, atunci du-te la cea care este mai aproape de tine. Vorbeste cu preotul si o sa te indrume exact ce ii de facut. Nu mai astepta, du-te cat mai repede. Ii spui preotului, sincer, ca nu stii care sunt oranduielile, si te indruma el.

    Doamne ajuta!

    PS: pentru cei care denigreaza biserica si botezul, pot sa va spun din experienta, am doi copii, botezul este intr-adevar o taina. Dupa botez s-au linistit copiii, nu mai erau asa plangaciosi ca inainte, au primit un fel de pace interioara.

    Oricum cei care nu merg la biserica si sunt tot timpul contra, nu vor intelege si nu vor vrea sa inteleaga. Iar ceilalti stiu ca este necesar ca orice copil nou nascut sa fie botezat.

    Doamne ajuta!

  11. de fapt nu ati inteles nici unul dintre voi nimic. Mai ales cei care se duc pana in panzele albe cu Biserica. Indoctrinati, minti inchise care nu vad dincolo de aparente. Nu uitati cate crima a facut Biserica in perioada Evului Mediu si a Inchizitiei. 5 milioane de femei arse pe rug in decurs de 100 de ani. Doar de Biserica. Dar cum spunea cineva de mai sus, asa suntem crescuti.

    “Prin credinta voastra in singularitati negati orice fel de miscare. Inclusiv pe cea a Universului. Cand lucrurile se swchimba, Universul vostru dispare, nemaifiind accesibil perceptiilor voastre autolimitate. Universul a trecut dincolo de voi” – Frank Herbert

    LUATI AMINTE!!!

  12. nu e vorba de liber arbitru pt ca nici un copil nu e lasat de parintii sai sa aleaga daca mananca sau nu,iar cel botezat poate ramane cu Dumnezeu sau nu,poate in orice etapa a maturitatii sale spirituale(care poate incepe la 12 ani,la 20 ani sau la 80 de ani)sa treaca spre Buddha sau Allah sau Venus etc.
    Este vorba despre credinta parintilor care vor sa-si asigure urmasii religiosi(prin aceasta continuatorii traditiilor lor) si totodata sa-i puna sub protectie pt ca din pdv al Ortodoxiei Botezul nu este un act formal de ‘inmultire a nr credinciosilor’, ci mijloc concret de lucrare vizibila a harului lui Dumnezeu(pt mantuire,dar si sanatate,izbavire de lucrarea demonica,influentare pozitiva a cresterii fizice si mentale etc)

  13. dezgustator lucru, religia asta…nu credinta, nu, nu am nimic impotriva ei, orice om are dreptul sa creada in ce-l duce capul, in dumnezeu, in buddha, in allah, in satana, in pisica lui, in vodca, in iubire, in droguri, in (blasfemie!) el insusi&constiinta proprie ca ghid in viata. foarte corect.
    dar as vrea ( vise desarte,stiu!) sa credem..cu cap,nu doar cu “inima”.cum spunea cineva de aici, cititi un pic de istorie, oameni buni, si sa vedem atunci cat de fani ai crestinismului mai sunteti…
    pe deasupra, chiar nu inteleg de ce o persoana de aici da citate datand din evul mediu!!! “O hotarare a sinodului de la Cartagina (418) zice: “Cel ce neaga necesitatea Botezului copiilor celor nou-nascuti sa fie anatema”.”

    nu vreau sa incep o polemica, dar… DE CE sa fie anatema,unde e explicatia?? si de ce am lua drept bun si corect ceva datand din evul mediu?? atunci era tabu sa te speli,atunci era intuneric si fanatism si oamenii “ciudati”(femei roscate natural,barbati neobisnuit de puternici sau oameni de stiinta,ca sa zicem asa, copii cu diformitati,etc) erau arsi pe rug sub acuzatii de vrajitorie, satanism,demonism,etc… dar acest subiect ar necesita prea mult timp si energie.

    pentru incheiere,ca sa ma leg un pic de subiect: da, este incorect si abuziv botezul la varsta aia, dar, la urma urmei, nu inseamna nimic. ritul a inlocuit mitul; daca la varsta maturitatii iti dai seama ca nu esti ortodox, nu e nici o problema, mirul care ti s-a pus candva in frunte nu o sa insemne nimic, nu o sa te arda drept pedeapsa, nu o sa iti dea popa cu cadelnita in cap,s.a.m.d. libertatea alegerii e tot a ta.

  14. Si daca te nasti in alta releigie o sa ajungi in iad…
    Observati ca tot ce se intampla in crestinism e un ritula in care nu mai crede nimeni. Nici macar popa.
    Dar continuati sa va rugati ca daca nu o sa ardeti…
    Va recomand sa vizionati ZEITGEIST-the movie

  15. Incercati sa va detasati de tot ce vi s-a spus si ati fost invatati pana acum si poate veti observa Adevarul. Incercati sa priviti din afara, sa cuprindeti intregul

  16. CreÅŸtinismul originar este cult demonic

    Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înşela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină asupra adevăratei ei esenţe. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar. Referinţele citate sînt din Biblia sau Sfânta Scriptură, folosită de Biserica Ortodoxă Română.

    Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care trebuia să vină trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) ca să îi salveze. Prin urmare Hristos trebuia să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

    Venirea salvatorului poporului evreu era aşteptată de multe veacuri. Conform credinţei evreilor omul trimis de Iehova trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor oamenilor dar şi un rege din stirpea regelui David, personalitatea istorică remarcabilă care făcuse parte din tribul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din acea spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

    Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Noul Testament, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri existente la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile acestei misiuni?

    Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor ca să scape de acel demon. „Nu sînt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sînt evrei, ci dintre neamuri, cei pe care Iisus îi numea cîini.

    O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, o personalitate politică de excepţie care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

    Mai departe, în misiunea salvatorului evreilor era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbina casa?

    Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el este aşteptatul mesia era deosebită. Acest fapt a atras reacţii fireşti. Cărturarii ziceau că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30), că are demon (Ioan, 7, 20). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) şi nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare stranie. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi calificat astăzi un om care şi-ar respinge astfel rudele?

    Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus referitoare la scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de 2000 de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vom vedea în cele ce urmează de ce a spus Iisus aceasta.

    Episodul cu scoaterea duhurilor din acel om şi trimiterea lor în turma de porci ne face se ne întrebăm ce a rezultat din intervenţia lui Iisus? Oare duhurile au murit prin moartea porcilor? Nicidecum, deoarece acele duhuri, aşa cum intraseră în acel om, sau cum ieşiseră din el pentru a intra în porci, tot astfel puteau intra în oricine altcineva. Pînă la urmă intervenţia lui Iisus s-a soldat cu moartea porcilor pentru că duhurile nu au fost distruse cum s-ar aştepta de la cineva cu intenţii bune. În Marcu 5, 12-13 şi Luca 8, 32, se spune despre duhuri că l-au rugat să le îngăduie să intre în porci şi el „le-a dat voie”, „le-a îngăduit” considerîndu-l astfel mai puternic decît ele. Prin urmare i-au cerut permisiunea ca de la cineva mai mare ierarhic ca ele. Deci Iisus dispunea cum dorea de duhurile rele.

    Ne întrebăm pe bună dreptate ce se întîmplă cu duhurile necurate care ies din om? Răspunsul îl dă chiar Iisus în Luca, 11, 24-26: „Cînd duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă căutînd odihna; şi negăsind, zice: Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieşit. Şi venind, o află măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decît cea dintîi”. Aceste trei versete din Sfînta Evanghelie după Luca sînt cele mai revelatoare cu privire la adevăratele intenţii ale lui Iisus. Nicăieri în Noul Testament nu se afirmă că Iisus a distrus duhurile rele care îi chinuiau pe oamenii posedaţi, ci le-a scos sau le-a îngăduit să iasă din acei oameni posedaţi. Logica ne îndeamnă să credem că un om venit de la Dumnezeu, cum se crede despre Iisus, trebuia să distrugă duhurile rele şi astfel să le împiedice să intre iarăşi în oameni. Dar Iisus nu face aceasta. Conform spuselor lui Iisus în Luca, 11, 24-26, un duh rău va reveni în cel posedat cu forţă şi mai mare astfel „starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decît cea dintîi” (Luca, 11, 26). Mai putem oare crede în intenţiile bune ale lui Iisus? Intervenţiile lui sînt malefice fără ambiguitate. Un duh necurat trebuia distrus nu doar lăsat să iasă din corpul posedatului, ca ulterior să revină tot acolo. Rezultă că toate activităţile lui Iisus de scoatere a duhurilor necurate din oameni nu făceau decît să înmulţească duhurile rele. Iată cum a procedat „fiul lui Dumnezeu” cu „ajutorul” dat posedaţilor de duhuri necurate. Aceasta explică şi faptul de ce Iisus spunea că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Iisus era mînă în mînă cu diavolul, activităţile lui de scoatere a duhurilor necurate nu erau făcute decît ca să-i impresioneze pe oameni, dar el ştia foarte bine că duhurile vor reveni mai tîrziu în omul de unde ieşiseră, de data aceasta însoţite de alte duhuri mai rele.

    Revenind la episodul cu porcii, dacă Iisus ar fi avut cu adevărat putere de la Dumnezeu şi intenţii bune ar fi distrus acele duhuri nu le-ar fi permis să intre în porci şi astfel să fie lasate libere să facă un rău şi mai mare după moartea porcilor. Puterea lui Iisus era prin urmare dată de diavol. Întreg episodul cu porcii arată natura demonică a lui Iisus. Din toată acea întîmplare au rămas păgubiţi oamenii, proprietarii porcilor, care fiindu-le frică de Iisus şi puterea lui demonică nici măcar nu au îndrăznit să-i ceară să fie despăgubiţi. Rezultatul final a fost moartea porcilor, paguba oamenilor şi mărirea răului prin duhurile necurate libere să-şi continuie teroarea demonică.

    În ritmul acesta de proliferare a duhurile necurate, care fiecare aducea apoi „alte şapte duhuri mai rele decît el” (Luca, 11, 26), nu este surprinzător de ce duhurile necurate s-au înmulţit peste măsură astfel că au susţinut ceea ce ulterior a devenit religia creştină ca şi cult demonic. Se poate face un mic calcul. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum Iisus a trimis duhurile rele într-o turmă de 2000 de porci. Presupunînd că în fiecare porc a intrat un duh necurat, după moartea porcilor cele 2000 de duhuri au chemat fiecare cîte şapte duhuri mai rele decît ele (Luca, 11, 26) rezultînd un număr de 16000 de duhuri necurate. Unde au intrat aceste duhuri mai tîrziu? În oameni, deoarece porcii muriseră. Creştinii care au urmat după Iisus au avut din plin duhuri necurate care sa-i posede. La înmulţirea duhurilor rele au contribuit apoi şi apostolii şi toţi cei care cunosc astfel de metode de scoatere a duhurilor necurate, chiar şi în ziua de astăzi. Se explică astfel proliferarea creştinismului care nu duce lipsă de fanatici şi dezechilibraţi, semne tipice de posesiune demonică. Cazul unor neoprotestanţi („pocăiţi”, cum sînt numiţi de obicei) este tipic: unii se înfierbîntă la adunări arătîndu-şi evident latura de posesiune demonică.

    Un alt episod din faptele lui Iisus este cel cu zmochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să spună oamenii care raţionează: Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Să ne imaginăm că un astfel de om merge la casa cuiva şi cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din acea casă pur şi simplu nu au mîncare în acel moment. Apoi cel care a cerut mîncare îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa lor. Cum ar fi etichetată o astfel de persoană care aduce ocară unor oameni pentru că pur şi simplu nu au mîncare atunci cînd el vrea să mănînce? Cazul lui Iisus este cel al omului rău şi iraţional. Un astfel de episod s-ar fi soldat astăzi cu furia oamenilor care i-ar fi tras cîteva beţe pe spinare „fiului lui Dumnezeu”.

    Să trecem la învăţăturile lui Iisus. Una dintre ele se referă la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sînt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Cîţi oameni cred că nu contează ce băgăm în pîntece? Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

    Să analizăm acum doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic ce respectă această învăţătură a lui Iisus. De exemplu, un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sînt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare lui Iisus pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Întrebare: poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

    Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere faptul că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Diavolul iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos mereu în păcat. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu să-i îndemne pe oamenii să se complacă în rele iertîndu-le tot timpul fărădelegile? Mai degrabă un spirit demonic face aceasta.

    Să cercetăm mai departe faptul cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

    Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de pedeapsă persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului, care pîndeşte omul la orice pas, creştinismul s-ar dezintegra. De remarcat este atenţia care se pune pe diavol ca personaj principal şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, sîngele, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce şi i s-a pus pe cap coroana de spini în locul celei regale a regelui din stirpea lui David. Pe cei mai mulţi oameni traumele mentale pe care le implantează în minţi frica, şi toate aspectele suferinţei şi întunericului, îi bîntuie toată viaţa. Deşi se spune despre „învingătorul morţii”, că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă a suferinţei umanităţii care a urmat după „înălţarea sa”.

    Să vedem acum fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat? Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea oamenilor pe rug, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Astfel de rezultate ale misiunii sale „salvatoare” ne sugerează că Iisus s-a dus direct în iad de unde nici că-i pasă ce se întîmplă pe pămînt deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin ca fruct al faptelor „mîntuirii” aduse oamenilor. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă, Iisus nu poate fi decît un trimis al diavolului care în loc de mîntuire a adus durerea.

    Cine sînt cei mai în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce suferinţă prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

    Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Existenţa sutelor de grupări creştine arată cu claritate că dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

    Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz demonic a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele o fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”. Iisus este cel care a înlesnit înmulţirea duhurilor necurate îngăduindu-le să iasă din oameni şi să revină apoi cu alte duhuri şi mai rele ca ele (Luca, 11, 26). Pe această bază de idei demonismul creştinismului originar nu poate fi contestat.

    Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sînt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară a sufletelor care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc.

    Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi răutatea socială a unor creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre creştini sînt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului lui Iisus nici nu ştiu practic în mîna cui se află. Pioşi în viaţă, aceşti oameni aspirînd la Dumnezeul adevărat s-au rugat cu devotament lui Iisus. După moarte vor avea surpriza să ajungă în iad unde îi întîmpină Iisus şi le urează bun sosit.

    Ce spune istoria despre rolul creştinismului? Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a oamenilor oferit de creştinism, care a fost folosit astfel de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi comunişti care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

    Despre cine a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Am îndrăznit să gîndesc şi să aştern aici cele aflate. Am scăpat de frica de Dumnezeu şi mă gîndesc la iubirea de Dumnezeu. Mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sînt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la minunile create de Dumnezeu, la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sînt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un spirit al răului de care omenirea este influenţată în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne duce la pieirea anticipată în viziunea apocaliptică din Noul Testament. „Salvatorul” ne învaţă cum să ne tîrîm, cum să purtăm greutatea crucii însîngerate după exemplul lui şi cum să murim, în loc de a ne arăta cum să trăim fericiţi în viaţă, aşa cum un adevărat fiu de Dumnezeu ar face-o. Iisus ne-a adus încet şi sigur la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Atît cei care au asimilat duhurile necurate, aduse de către Iisus şi de cei care l-au urmat şi îl urmează, cît şi mulţimea oamenilor de bună credinţă în Dumnezeu, care nu au fost încă atinşi de aceste duhuri necurate, hrănesc în creştinism macabrul salvarii oferite de un om mort pe o cruce. Dumnezeule adevărat, unde să Te găsim?

  17. Bine spus in articolul Crestinismul originar este cult demonic. Si cu curaj Curaj. Felicitari! Adevarul iese la lumina. Hristos este trimis de fortele intunericului.

  18. MoaÅŸtele Sf. Ilie Constipatul

    ÃŽnc-o mare bucurie,
    o veste minunăţie:
    Dup-o lungă pribegie
    este la Mitropolie
    moaştea sfântului Ilie!
    Cel Ilie Constipatul
    care-a biruit pe dracul.
    Sfântu-aşa i-a rezistat,
    zece zile constipat.
    Sta continu-n rugăciune
    adunând faptele bune.
    DeÅŸi a fost chinuit,
    strădania l-a sfiinţit.
    Ce e-n el e acum sfânt,
    nu poate zace-n mormânt.
    Vestea umblă-n lung şi-n lat
    despre sfântul constipat:
    MoaÅŸtele-i sunt la pupat!
    I-o minune! Azi Ilie
    vindecă de diaree.

  19. Uitatzi-va la Zeigeist a luat locu 1 k cel mai bun documentar shi in 2006 shi varianta din 2008 la fel…o sa va deschida shi mai mult ochii

  20. Citesc în Luca, 12, 51-53 şi nu-mi vine să cred ce spune Isus: „Pare-vi-se c-am venit să dau pace pe pămînt? Vă spun că nu, ci dezbinare. Că de-acum înainte cinci într-o casă vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi contra trei. Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei”. Iată vorbele de „salvare” spuse chiar de „salvatorul lumii” isus hristos. Nu poţi decât să-i scrii numele cu litere mici acestui om. În Luca, 12, 49, Isus afirmă cât se poate de explicit de ce a venit pe pământ: „Foc am venit s-arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins”.

    Şi foc a fost şi este încă. Distrugerile masive în numele credinţei creştine de-a lungul timpului sunt cunoscute şi documentate istoric: războaiele religioase, cuceririle în numele creştinării, cruciadele de salvare a „mormântului sfânt”, şi mai presus de toate distrugerea aproape totală a religiilor primare, cu care creştinismul a venit în contact, care erau bazate pe relaţia armonioasă dintre om şi natura. Aceste răutăţi ale oamenilor împotriva altor oameni au fost făcute în numele „salvatorului lumii” Isus Hristos. De la simplele dezbinari pe care Isus le-a adus oamenilor aşa cum spune în Luca, 12, 51-53, au urmat altele din ce în ce mai ample prin mărirea puterii duhurilor necurate pe care Isus le-a protejat. Dar se pare că focul cel mare, care era dorit cu ardoare de Isus în Luca, 12, 49, nu a venit încă. Acest foc este în curs de a se produce prin polarizarea întregii omeniri în mari tabere antagoniste.

    Mahomed, profetul islamismului, a fost puternic influenţat de creştinii care erau dominanţi în acea perioadă în zona Orientului Apropiat. Duhurile rele aduse de Isus l-au luat în stăpânire pe Mahomed şi s-au răspândit apoi printre populaţiile arabe din zonă, găsind acolo teren prielnic. Fenomenul a fost facilitat şi de faptul că musulmanii nu folosesc lumânări la rugăciuli, aşa cum fac creştinii care în acest fel pot determina duhurile rele să se îndepărteze. Monstruozităţile care se întâmplă astăzi în lumea islamică (sinuciderile pentru a-i omorâ pe alţii cu orice preţ) şi ura pe care o manifestă faţă de toţi, inclusiv faţă de alţi musulmani, se explică prin duhurile rele care se află în aceşti oameni. Treptat s-a produs o multiplicare masivă a duhurilor rele în lumea musulmană. Astăzi avem tabere adverse mult mai puternice, decât simpla dezbinare dintre tată şi fiu, ne îndreptăm către viziunea de distrugeri masive prin foc şi toate calamităţile de neimaginat descrise în Apocalipsă. Atunci Isus va fi pe deplin fericit că planul i-a reuşit şi lumea a luat foc aşa cum dorea în Luca, 12, 49.

    Ce să mai facem? Aprindem o lumânare sau facem un foc sacru, aşa cum se întâmpla în timpurile şamanice ale umanităţii, şi ne rugăm Dumnezeului adevărat să ne scape de demonismul celui răstignit pe cruce. Nu ştim ce şanse avem, dar putem încerca. Poate că Dumnezeu nu ne va lăsa, poate că lucrarea demonică va fi oprită în ultimul moment, înainte de Apocalipsă, dacă renunţăm la trimisul diavolului, la macabrele rugăciuni către un mort, la moaştele purtătoare de duhuri rele. Am rămas profund şocat de cazul de stăpânire demonică a unei femei. Este aici un video în care se poate vedea ce înseamnă puterea duhurilor rele aduse de „moaştele sfinte”. Vezi:

    http://video.bzi.ro/video/show/Posedata-de-diavoli-a-cautat-vindecarea-la-Sfanta-43

  21. SUNTETI SATANISTI!
    Am citit cu uimirecomentariile si nu inteleg, cum de s-au strans aici atat de mult SATANISTI! care sa vorbeasca de Numele Sfantului lui Dumnezeu! este adevarat, ca eu in urma cu mult timp am dat o prima replica cu privire la TAINA BOTEZULUI. cred ca am lovit unde va doare cel mai tare, SATANISTILOR, de aceea sunteti ciorchine, adunati aici.
    Sper ca spiritul vostru satanic sa fie distrus, pentru totdeauna de Lumina lui Hristos si din voi sa renasca oameni adevarati, curati si cinstiti care sa-L preaslavesca pe Dumnezeu Tatal nostru.AMIN.

  22. alegi cumva sa t nasti? atunci nu ai cum sa aduci argument impotriva botezului liberul arbitru…iti alegi parintii?…nu. iti alegi familia in care vei trai? nu. sunt niste lucruri atat d simplu in ortodoxie incat daca n-ai fi atat d rational si daca n-ai cauta tot timpul nod in papura si ai avea rabdare sa le descoperi, ai avea alta vizinue a vietii…si implicit a vietii bisericesti cu tot c implica ea :preoti,sf. taine etc…a propos c inseamna religia pt tine?

  23. Să vă dau exemplu de ce este important botezul copiilor. Se întîlnesc pe stradă doi cunoscuţi ambii cu copii mici în braţe, unul creştin şi celălalt necreştin:
    CreÅŸtinul: Unde te duci?
    Necreştinul: La doctor să-mi vaccinez copilul, ca să nu se îmbolnăvească. Iar tu?
    Creştinul: Să-mi botez copilul.
    NecreÅŸtinul: Cum să-Å£i botezi copilul el doar nu înÅ£elege ce-i botezul, poate el nu vrea să fie creÅŸtin…
    Creştinul: Păi tu de ce îţi vaccinezi copilul, poate el nu vrea să fie vaccinat?
    Necreştinul: Păi eu mă îngrijesc de sănătatea lui.
    CreÅŸtinul: Păi ÅŸi eu prin botez îl imunizez pe copilul meu. El doar nu poate vorbi, să ne spună cînd vrea să mănînce, cînd vrea… dar noi îi dăm toate cele necesare.
    ÃŽn articol se spune că omul la maturitate trebuie să decidă dar DACÄ‚ COPILUL NU AJUNGE PÃŽNÄ‚ LA MATURITATE???Ce se întîmplă…??? Cînd mai decide?

  24. igor “desteptul” te-ai visat in pat cu satana sau chiar iti petreci viata alaturi de cel rau?Observ ca-ti da cuvintele dintre cele mai alese ca sa ispitesti sufletele noastre asemeni sarpelui din gradina Edenului,nu-ti mai merge “baiete”ne-am fript odata acum suflam si in iaurt.NE BOTEZAM sa scapam de acel pacat cu care ne-ai ademenit atunci (PACATUL NEASCULTARII DE DUMNEZEU DE A NU MANCA DIN POMUL OPRIT;SATAN ATUNCI SPUNEAI CA DACA VOM MANCA VOM FI CA DUMNEZEU CUNOSCAND BINELE SI RAUL SI CA NU VOM MURI DAR IATA UNDE NE-A ADUS VORBELE TALE DE ATUNCI LA CEL MAI GRAV LUCRU L-AM SUPARAT PE CEL CE A FOST CEL CE ESTE SI CEL CE VA FI IN VEAC DUMNEZEUL NOSTRU ATOTPUTERNIC,IUBITOR DE OAMENI ,MILOSTIV…
    Fratilor nu va lasati ademeniti din nou de “sarpele siret”,cititi cu mare atentie BIBLIA sau SFANTA SCRIPTURA CARE NU E DE AZI DE MAINE PRECUM VORBELE UNORA CA IGOR CI EA ESTE CUVANTUL LUI DUMNEZEU si ve-ti putea distinge cu usurinta uneltirile satanei si cum lucreaza acesta folosindu-se de oameni care se complac in “jocurile” lui.(CADEREA STRAMOSILOR IN PACAT.PEDEAPSA.FAGADUINTA LUI MESIA -FACERE CAPITOLUL 3 -BIBLIA)
    IN NUMELE DOMNULUI IISUS HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU PIEI SATANA.AMIN

  25. cine are urechi de auzit sa auda.DUMNEU ne-a lasat Cuvantul Sau sa-l citim ,sa-l intelegem si sa-l urmam.Ne vom intalni cu totii l cea de-a doua venire a LUI si atunci e vai si amar de “vitejii”pamantului

  26. Am un singur comentariu. Rau ii sa fii prost! A credeati poate ca un comentariu adresat lui Igor nu?
    V-ati inselat. E pentru voi astia roboteii de crestini.

Leave a Reply to stefan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *