Recunosc, sunt fumatoare. Si de cand a aparut chestia asta de la Kent, cu trimiterea unor coduri, pe net, pentru a castiga premii, m-am bagat si eu, din curiozitate (de fapt impinsa de la spate de prietenii de la bloc).

Sunt cinsprezece puncte pe harta aia. Deci trebuie sa ai cinsprezece taloane, luate, evident, din 15 pachete de tigari. Punem mama de la mana toti vecinii, strang taloanele si le pun pe net, bifand, la fiecare, care un punct de pe harta. (Paginile se deschid agonic).

Avem asigurarea ca sub unul dintre aceste puncte, nu se stie care, exista un premiu garantat. Cel mai mic e un pachet de tigari, si cel mai mare, o excursie in Japonia. Yeah, sure…

Cu o rabdare pe care nu mi-o recunosc, trimit cele 15 coduri. Evident, frati romani, ca primele 14 sunt necastigatoare.

Ajung la numarul 15. Introduc codul, apas pe ultimul punct de pe harta ce trebuia bifat si astept o vesnicie, caci, din nu stiu ce motive, pagina noua nu se deschide. Sta agatata in baza lor de date, gandindu-se, probabil, daca imi da premiul promis, sau nu.

Nu mi-l da.
Mi se deschide o noua pagina, cu o noua harta, cu alte 15 puncte, pe care sunt invitata sa le bifez, din nou. Asta inseamna alte 15 taloane. Alte 15 pachete de tigari. …Adica un colaps pulmonar si lumanarea pe piept.

Asa ca pun mana pe telefon si sun la ei (caci curiozitatea de a afla justificarile lor e mai puternica decat amuzamentul sarcastic pe care-l experimentez).
O fatuca abila, cu vocea stinsa (probabil tot fumatoare si impatimita de jocul asta, si ea) ma asculta si, inainte de a-mi raspunde la legitima intrebare e vreun premiu pe acolo, sau va bateti joc de fraieri?, imperturbabila, imi cere niste date, ca sa ma introduca in baza lor de date… “Domnisoara, poate nu m-ati inteles, as vrea doar sa stiu daca e adevarat ca sub cele 15 puncte se ascunde un premiu, sau nu”.
“Da, doamna, absolut. Stati sa verific in baza de date. Da, imi apare ca aveti un premiu. Un pachet de tigari”. Nu pot sa ma mai abtin, si pufnesc in ras, “Nu-mi puteti da un televizor?” “Nu.”
“Imi poti, spune, domnisoara, de ce mie NU imi apare ca am castigat un premiu, e musai sa sunam la dumneavoastra cand se agata ultima pagina- cu raspunsul- in eter?”
“Nu stiu ce se intampla, insa va pot da adresa magazinului de la care va puteti ridica pachetul de tigari”. …Evident ca e o adresa nedefinita, pe care as gasi-o doar cu taxiul…

Ma amuza teribil situatia, si jur ca nu ma pot supara, caci vocea bolnava de plamani a dispecerei ma consoleaza suficient pentru aceasta teapa.