Cea mai importanta întrebare pe care ţi-o poţi pune –şi la care poţi răspunde- este aceasta: „Sînt sau nu sînt creştin?”

O învăţătoare de şcoala duminicală a pus urmatoarea întrebare:
“Copii, de ce credeţi voi că vecinii mei îmi spun că sint creştina?“ Nici unul nu a răspuns.
Puţin nerăbdătoare,invătătoarea a repetat întrebarea: „Hai, spuneţi baieţi, de ce credeţi voi că-mi spun vecinii creştină?” Din nou,nici un răspuns.
În cele din urmă,un baieţel timid a ridicat mîna şi a spus: „Probabil spun aşa fiindcă nu vă cunosc!”
Bunicul meu s-a născut în Scoţia,lîngă Edinburgh.Era prezbiterian, dar avea mai mult interes pentru alcool decît pentru biserică.
Înainte de a muri, la căpătîiul său în Spitalul Britanic din Buenos Aires, Argentina, am încercat să-l conduc la credinţa în Hristos, dar bunicul a refuzat şi a murit fără a-L cunoaşte pe Isus Hristos.
Tu poate eşti invăţător la şcoala duminicală.Poate eşti membru într-o biserică bună. Cu toate acestea, tu trebuie să dai un răspuns la întrebarea: „Sint eu un crestin adevarat?” Acesta este motivul pentru care am scris broşura de faţă. Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să inţelegi ceea ce vei citi. Aceste rînduri te pot ajuta să ai certitudinea ca eşti iertat şi că ai ajuns să-L cunosti pe Dumnezeu ca Tatăl care este în ceruri.
Oamenii au noţiuni foarte ciudate despre ceea ce înseamnă a fi creştin. Iată cîteva dintre acestea:

A crede în Dumnezeu nu te face creştin
Sînt mii de oameni care cred în Dumnezeu dar nu sînt creştini. La un cămin de tineret, un tînăr l-a întrebat pe un coleg al său: „Crezi în Dumnezeu?”
„Desigur”, a răspuns tînărul.
„Ce înseamnă Dumnezeu pentru tine?” a continuat cel dintîi.
„Nu ştiu.”
În Anglia 80% din populaţie crede că există un Dumnezeu, dar cei mai mulţi nu au habar cine este Dumnezeu. Colonelul James Irwin, cunoscut pentru misiunea sa cu Apollo 15 pe luna, mi-a povestit că în timpul unei vizite într-o ţară musulmană un conducător religios musulman i-a spus: „Dumneavoastra vorbiţi atît de mult despre Dumnezeu, cum de nu sunteţi musulman?”
Ai văzut? Dacă poţi fi musulman şi să crezi în Dumnezeu, atunci « a crede în Dumnezeu » nu te face creştin!
Eu am un bun prieten care crede în exerciţii fizice, dar niciodata nu exersează. El este cu mult peste greutatea normală şi suficient de deformat.
Cunosc nenumăraţi copii care cred în săpun, dar, în ciuda credinţei lor, nu sînt cu nimic mai curaţi.
Credinţa în sine nu aduce nici o schimbare. De aceea, credinţa, dacă rămîne singură, nu te face creştin.

Mersul la biserică nu te face creştin
Oamenii merg la biserică tot timpul – pentru o sumedenie de motive. Dar acest lucru nu-i face creÅŸtini. Chiar ÅŸi unii hoÅ£i merg la biserică!
Sînt unii oameni care merg la biserică din obicei. Alţii merg pentru că familia merge!
Creştinii merg la biserică, dar mersul la biserică nu-l face pe nimeni creştin.

Rugăciunea nu te face creştin
Desigur, creştinii se roagă, dar simplul fapt că te rogi nu te face creştin.
Hinduşii se roagă tot timpul. Musulmanii se roagă de cinci ori pe zi.
Regretatul preşedinte al Egiptului, Sadat, în timpul călătoriilor sale externe, purta cu el un mic covoraş, pe care îngenunchia de cinci ori pe zi spre a se ruga lui Mohamed. Doar faptul că cineva se roagă nu înseamna că e creştin.

Trăirea unei vieţi frumoase nu te face creştin
Trăirea unei vieţi curate, morale nu te face creştin. Sînt mulţi atei care trăiesc o viaţă decentă, corectă. Dar, la urma urmei, cît de bun este «binele»? Aici este esenţa problemei. Cei mai mulţi oameni au idei eronate cu privire la standardul real cu care trebuie comparată bunătatea noastră. De exemplu, punîndu-te alături de beţivul care petrece toată ziua la cîrciumă, tu pari a fi potrivit pentru un loc în panteonul sfinţilor! Chiar comparat cu prietenii sau familia ta, tu poţi părea bun. Dar standardul de bunătate al lui Dumnezeu e diferit. El te măsoara cu Fiul Său, Isus Hristos, care a trăit o viaţa de absolută perfecţiune. Comparată cu acest nivel de perfecţiune, bunătatea noastră arată destul de şubredă.
O femeie şi-a întins rufele albe, fiind mîndră de felul cum străluceau în soarele de ianuarie. Dar n-a trecut mult şi un strat alb de zăpada s-a aşternut pe pămînt şi imediat diferenţa a devenit evidentă: cînd au fost puse albiturile ei alături de albul perfect al lui Dumnezeu, ele au părut mai degrabă cenuşii decît albe!
Bunătatea noastră comparată cu bunătatea lui Dumnezeu arată foarte pătată.
Întotdeauna au fost destui oameni «buni» în lumea noastră, dar dacă bunătatea ar fi de ajuns pentru mîntuire, nu ar mai fi fost nevoie ca Dumnezeu să-L trimită pe Isus în lume. Faptul că Isus a trebuit să vină şi să moară pe cruce pentru a face posibilă iertarea noastră ne arată că bunătatea nu-l face pe nimeni creştin.

Citirea Bibliei nu te face creÅŸtin
Fără îndoială, creştinii iubesc Biblia. Unii o citesc zilnic. Dar simpla citire a Bibliei nu demonstrează că cel ce o citeşte este creştin.
La vîrsta de cinsprezece ani, Karl Marx a scris o explicaţie de-a dreptul uimitoare asupra unei porţiuni din Evanghelia după Ioan. Dar Karl Marx n-a pretins vreodată că este creştin.
În timpul adolescenţei, Nichita Hruşciov, fostul lider al Kremlinului, citea Biblia. Cu toate acestea, scopul lui a fost să distrugă Biserica Creştină din Uniunea Sovietică.
Citeşte Biblia cît mai mult posibil! Dar nu uita: simpla ei lectura nu te face creştin.

Vorbirea despre Isus nu te face creÅŸtin
Mulţi oameni vorbesc despre Isus, ba chiar vorbesc bine despre El. Unii din aceştia pot fi, de pildă, profesori, alţii predicatori sau conducători de biserici. Însă asta nu înseamnă neapărat că ei şi cred ceea ce spune Biblia despre Isus. Adesea ei prezintă oamenilor un Isus care corespunde modului lor de gîndire, şi nu pe Isus Cel Adevarat, al istoriei si al Bibliei.

Tu nu te poţi naşte creştin
Am întîlnit oameni care mi-au spus: „M-am născut într-o ţară creştina, prin urmare, sînt creştin, că ce altceva aş putea fi?” Destul de multe alte lucruri!
Unii s-au născut în grajduri, dar asta nu i-a făcut cai, după cum copiii născuţi pe aeroporturi nu devin avioane!

Atunci, ce este un creÅŸtin?

„Luis, îmi vei spune,îin cele din urmă, dacă a crede în Dumnezeu, a merge la biserică, a te ruga, a te purta frumos, a fi moral, a citi Biblia şi a vorbi despre Isus nu te fac creştin, atunci ce te face să devii creştin? În fond, ce este un creştin?”
Voi menţiona trei principii de baza, care vor răspunde la întrebarea „Ce este un creştin?”

Un creştin a găsit calea vieţii
Biblia spune că un creştin este cel care a găsit «calea vieţii». Isus Hristos a spus: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.”(Ioan 14:6). Observaţi, Isus nu spune că El va arăta cuiva calea vieţii, ci : «Eu sînt calea»!
Isus mai spune că există o cale largă şi una îngustă. După El, calea cea mai largă duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce o străbat (Matei 7:13).
Aşadar, ce este un creştin? În primul rînd, un creştin a găsit calea vieţii, în contrast cu calea morţii. Iar calea vieţii este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Te simţi pierdut? Ai sentimentul că nu ştii încotro mergi? Cînd devii creştin, ai găsit calea vieţii.
Poate te vei întreba: „Cum este această «cale a vieţii»?”
Este calea păcii. Cînd umbli pe calea lui Hristos, ai pace în inimă. Isus a spus celor ce-L urmau: „Vă las pacea Mea; vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o dă lumea.” (Ioan 14:27). Pacea lui Dumnezeu este un dar pus la dispoziţia tuturor.
Cînd umbli pe calea lui Hristos, ai pace lăuntrică; o linişte deplină iţi stăpîneşte inima. Din cioburile fiinţei tale sfărîmate se reface o viaţă nouă.
Apoi, calea vieţii este calea curaţiei. Biblia spune: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5:8).
Dacă tu flirtezi cu păcatul, dacă te joci cu imoralitatea; dacă nu-ţi faci slujba cu credincioşie, dacă nu eşti onest la şcoală, la serviciu, la joacă, în viaţa de familie, atunci nu eşti creştin.
Altfel tu poţi fi o persoană cumsecade –sufletul oricărei petreceri. Dar nu eşti creştin, deoarece calea lui Hristos este calea curaţiei.
Cînd vii la Hristos, El îţi spală inima şi îţi dă putere de a trăi o viaţă neprihănită.
Apoi, calea lui Hristos mai este şi calea dragostei. „Prin aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 13:35). Biblia mai spune: „Ştim că am trecut din moarte la viaţă, prin faptul că iubim pe fraţi.” ( I Ioan 3:14). Cuvîntul «dragoste» a fost golit de sensul lui real. Astăzi e folosit pentru a descrie o persoană care exploatează sentimentele altora în interes egoist, pentru a-şi satisface propriile sentimente. Dar asta nu e «dragoste». Adevărata dragoste ne determină să dorim binele maxim al altcuiva, indiferent cît ne-ar costa acest lucru!
Calea vieţii înseamnă a avea un singur stapîn în viaţă. Creştinul slujeşte unui singur stăpîn. Biblia Îl numeşte pe Isus drept Domn al domnilor şi Împarat al împaraţilor. Creştinul trăieşte acest adevăr. Isus devine Domnul tău, Stăpînul tău, Regele tău. Ce spune El, aceea se face!
Robul Regelui aşteaptă doar un semn şi îndată ce-l primeşte, se grăbeşte să execute dorinţa exprimată de rege. Ostaşul care se supune conducerii unui mare comandant va duce la îndeplinire toate ordinele acestuia.
Un creştin adevărat acceptă o astfel de autoritate din partea lui Dumnezeu asupra vieţii lui. Mergem oriunde vrea să ne trimită El, facem tot ceea ce doreşte El sa facem şi nu ne dăm înapoi oricît ne-ar costa această ascultare, chiar pierderea reputaţiei sau a confortului nostru, sau orice alte incovenienţe.
Isus are toate drepturile de a conduce vieţile noastre. El este suprem nu pentru că a moştenit autoritatea Sa de la strămoşi, cum e cazul regilor sau al domnitorilor. Şi nici nu conduce prin ameninţări, cum ar face-o un dictator militar.
Isus este Domn şi Rege pentru că El este Creatorul nostru; El şi-a dat viaţa pentru noi; şi El este singurul care face toate lucrurile pentru binele nostru absolut.

Un creştin are viaţa veşnică
Viaţa vesnică este foarte deosebită de viata fizică pe care o trăim fiecare. Viaţa veşnică este o viaţă mai plină şi mai completă acum. Isus Hristos a spus: „Eu am venit ca voi să aveţi viaţa şi s-o aveţi din belşug.”(Ioan 10:10)
Viaţa cu Hristos este viaţa trăită în modul în care Dumnezeu o intenţionează să fie trăită. Acest factor o determină să fie abundentă.
Viaţa veşnică nu se termină niciodată, ci continuă după moartea biologică – pentru veci de veci!
Ai tu viaÅ£a veÅŸnica? „Hm, nu sunt sigur, poate putină oi avea ÅŸi eu…”
Acest răspuns este ca şi cum ai întreba o femeie: „Eşti însărcinată?” iar aceasta ţi-ar răspunde: „Puţin..”
Sau dacă l-ai întreba pe cineva daca este căsătorit, el ţi-ar răspunde: „Sper că da.”. Aceste lucruri nu permit decît un răspuns absolut: ori da, ori nu! Suntem absolut siguri de ele. Tot aşa, este posibil să ştim cu certitudine dacă suntem creştini şi avem viaţa veşnică.
Isus Hristos a spus: „Eu le dau viaţă veşnică [celor ce Îl urmează]; în veac nu vor pieri; nimeni nu-i poate smulge din mîna Mea” (Ioan 10:28). Aceasta este o promisiune tripla. Ai tu această triplă siguranţă?
În primul rînd, El spune: „Le dau viaţă veşnică.”
Apoi adaugă: „în veac nu vor pieri.”
În final, El spune: „Nimeni nu-i va smulge din mîna Mea.”
Ce vrei mai mult? Un creştin este o persoană care descoperă că toate aceste trei lucruri sînt o realitate în viaţa sa.
Biblia spune: „Cine are pe Fiul, are viaţa.” (I Ioan 5:12). Cu alte cuvinte, Hristos vine să trăiască în viaţa ta. Viaţa veşnică este Hristos în inima ta! Poţi tu spune: „Da, eu am viaţa veşnică. Îmi aduc aminte de ziua în care Hristos a intrat în inima mea” ?

Un creÅŸtin este unul din copiii lui Dumnezeu
Un creştin este un om născut în familia lui Dumnezeu şi, prin urmare, este copilul lui Dumnezeu. Poate-mi vei spune: „Luis, eu credeam că toţi sînt copiii lui Dumnezeu. Nu este Dumnezeu Tatăl întregii omeniri?”
Potrivit Bibliei, Dumnezeu este creatorul tuturor oamenilor, dar nu şi tatăl tuturor! Sînt mulţi care nici nu vor să-L aibă pe Dumnezeu de tată.
Devii membru în familia lui Dumnezeu născîndu-te în ea. Domnul Isus a spus: „Daca un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împaraţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Ce înseamna asta?
Există două naşteri. Prima este cea biologică, prin care venim pe acest pămînt.
Dar pentru a deveni fiu a unui tată spiritual, e nevoie să ai o naştere spirituala. Lucrul acesta se întîmplă atunci cînd ne pocăim de păcatele noastre şi ne punem credinţa şi încrederea în Domnul Isus Hristos.
Naşterea biologica o celebrăm cu petreceri şi cadouri. Dar mai este şi o a doua naştere. Te-ai născut tu de doua ori? Ai avut parte de a doua naştere? Dacă nu, atunci trebuie să iei o hotărîre, care constă în a-L primi sau a-L respinge pe Isus Hristos. Biblia spune: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”(Ioan 1:12).
Poate-mi vei spune: „Luis, eu am trăit o viaţă stricată. Cum pot deveni copil al lui Dumnezeu?”
Acum cîţiva ani, în timpul unei vizite în America de Sud, am avut o convorbire particulară cu preşedintele unei ţări, un om din armată.
„Domnule preşedinte, aţi avut dumneavostră o întîlnire personală cu Isus Hristos?” l-am întrebat eu pe acest om.
El a zîmbit şi mi-a spus: „Palau, eu am trăit o viaţă aşa de rea încît nu cred că Dumnezeu mai vrea să mă cunoască.”
„Domnule general” i-am răspuns eu, „Dumnezeu vă iubeşte şi are un plan măreţ pentru viaţa dumneavoastră!”
„Palau, dacă ai şti ce viaţă am trăit eu, n-ai mai spune că Dumnezeu mă iubeşte. Am făcut o mulţime de rele.”
„Domnule preşedinte, indiferent ce aţi făcut, Hristos a murit pe cruce pentru dumneavoastră. Daca vreţi să-L cunoasteţi, puteţi să-L întîlniţi chiar acum.”
În continuarea întrevederii, i-am explicat ce a făcut Hristos pe cruce, cum a murit purtînd pedeapsa pentru răul săvîrşit de noi. Apoi i-am spus: „Domnule, n-aţi vrea să vă deschideţi inima pentru Hristos chiar acum?”
El a făcut o pauză, s-a uitat drept în ochii mei şi a spus: „Dacă Hristos mă primeşte, aş dori să devin un creştin adevărat.”
Imediat ne-am plecat pe genunchi şi ne-am rugat împreuna. Acest general şi-a deschis inima Fiului lui Dumnezeu şi L-a primit pe Hristos în viaţa lui.
El credea că Dumnezeu nu-l va primi niciodata din cauza trecutului său pătat. Dar cînd am terminat rugăciunea, s-a ridicat şi, după obiceiul latin, m-a îmbraţişat, zicînd: „Iţi multumesc. Acum ştiu că Isus m-a primit cu adevarat şi m-a iertat.”
Ai avut tu o asemenea experienţă? Vrei să ai certitudinea vieţii veşnice? Vrei să începi a umbla pe calea lui Isus Hristos, conştient că eşti un copil al lui Dumnezeu şi că mergi spre cer?
Iţi voi arăta cum poţi deveni creştin adevărat, chiar acum, în timp ce citeşti această brosură.

Recunoaşte că păcatele tale te-au despărţit de Dumnezeu!
Cum pot oamenii deveni creştini? Biblia spune că mai întîi trebuie să recunoasca faptul că păcatele lor îi separă de Dumnezeu.
Acest lucru l-am admirat la preşedintele sud-american. El a recunoscut că era păcătos. De fapt, a fost aşa convins de răul si de răzvrătirile comise, încît credea, luîndu-se după simţurile sale, că Dumnezeu nu-l va mai primi niciodata.
Ai venit tu in faţa lui Dumnezeu cu căinţă pentru lucrurile rele comise în viaţa ta, care L-au rănit pe el? Egoism, mîndrie, lăcomie, imoralitate şi multe altele?
Biblia spune: „Căci toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”(Romani 3:23). Tu ştii că aici eşti inclus şi tu – şi că e timpul să vii cu căinţă în faţa lui Dumnezeu pentru a primi iertarea pe care să ţi-o dăruiască El.

Crede miracolul Crucii
Apoi, tu trebuie să crezi ce a făcut Hristos pentru tine la cruce. Biblia spune: „Hristos a suferit o dată, a murit, pentru păcate” (I Petru 3:18). Hristos a murit pe cruce, pentru ca acum fiecare din noi să poată fi iertat. Pentru răul ce l-am făcut înaintea lui Dumnezeu, noi meritam pedeapsa. Dar Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să ia pedeapsa noastră pe umerii Săi, pe cruce.
Este ca şi cum un judecător ar stabili că inculpatul este vinovat, dar apoi ar coborî în boxa acuzaţilor şi ar accepta sentinţa în locul celui vinovat. Ce dragoste magnifică!
Tu poate nu înţelegi deplin cum e posibil ca Dumnezeu să pună pedeapsa pentru păcatele tale asupra Fiului Său. Dar nu e nevoie să întelegi totul dintr-odată. Tu trebuie doar să crezi că acest lucru este adevărat.
Nimeni nu înţelege electricitatea. Ştiai asta? Oamenii de ştiinţă vorbesc despre electricitate ca fiind proprietatea fundamentală a materiei. Ei pot crea producătoare de electricitate şi o pot utiliza, dar, aşa cum îmi spunea un savant de la Stanford University: „Electricitatea, în esenţa ei, este destul de inexplicabilă.”
Cînd tu devii un creştin adevărat, poate nu inţelegi totul de la început. Dar, cu timpul, citind Biblia şi lăsîndu-L pe Dumnezeu să te înveţe, înţelegerea ta va spori.

Tu trebuie să-L primeşti pe Hristos pentru tine insuţi!
Acesta este ultimul pas pe care trebuie să-l faci, să-L primeşti pe Hristos personal. Credinţa nu se poate moşteni.
Nu spune: „Tatăl meu a fost un bun creştin; eu m-am născut într-o casă de buni credincioşi.” Lucrul acesta nu te face un copil al lui Dumnezeu. Experimentează-L pe Hristos personal. Noi toţi cei care sîntem ai lui Hristos a trebuit să venim la El în mod individual. Ai venit tu la El? Ai luat tu această hotărîre de a veni la El?
Poate vei intreba: „Cum să vin la El?” Calea cea mai bună pe care o ştiu este de a-ţi pleca capul şi, printr-o rugăciune simplă, să-ţi arunci toate păcatele înaintea lui Dumnezeu; prin credinţă să-ţi deschizi inima pentru Hristos; să crezi în El şi să-l primeşti pe El.
Roagă-te această rugăciune: „Tată ceresc, eu vreau să devin un creştin adevărat. Îmi dau seama că păcatele mele m-au separat de Tine. Te rog să mă ierti! Eu cred în ceea ce a realizat Hristos pe Cruce. Nu inţeleg totul, dar accept jertfa Lui prin credinţă. Îl vreau pe Isus în inima mea. Vreau să am viaţa veşnica. Vreau să fiu un copil al Tau. Doamne Isuse, vino te rog în inima mea şi fă-mă un copil al Tău chiar acum! Te voi urma şi te voi asculta pentru veci de veci! Amin.”
De-acum tu Îi aparţii lui Dumnezeu şi vei vrea să-L cunoşti mai bine. Cel mai bun lucru este să citeşti Biblia. Începe cu Evanghelia după Luca, şi citeşte-o ca pe un roman. Dar nu uita că prin ea comunică Dumnezeu cu noi. În timp ce citeşti, fii atent la exemplele demne sau la instrucţiuni cu care trebuie să te conformezi.
Citeşte Biblia pînă la saturaţie. Mintea ta va începe să se schimbe; modul tău de gîndire se va transforma, şi sentimentele tale vor fi înnoite prin lectura Bibliei.
Apoi, caută să te întîlneşti cu alţi creştini. Găseşte-ţi o biserică unde se explică Biblia, se predică Evanghelia şi unde păstorul crede că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. Mergi la biserică şi spune-i păstorului: „L-am primit pe Hristos” şi vezi ce se întîmplă. Dacă păstorul nu pare interesat să te ajute să creşti spiritual, caută o biserică în care vei găsi ajutorul necesar.
În fine, începe să te rogi! El te iubeşte, El este Tatăl tău. Comunicarea este cheia oricărei relaţii.
Relaţia ta cu Dumnezeu va creşte în raport în raport cu intensitatea şi frecvenţa rugăciunilor tale.