Taifas - spune-le pe nume. » fata

iPhone & GPS software

geo — Sat, 15 Mar 2008 04:53:04 +0000

iPhone este probabil unul dintre cele mai bune produse lansate in ultimii 5 ani de zile. Adevarul este ca o campanie de marketing stralucita a lansat un telefon mobil care practic este o vechitura tehnologica. Dar chiar asa, nu poti vinde la nesfarsit fara sa ai si o baza calitativa. Care sunt de fapt cateva dintre atuurile si minusurile iPhone?

Plusuri:
- cel mai performant sistem de operare, OS X
- design
- egonomie
- componente de calitate
- aplicatii impecabile si multiple
- comunitate fanatica aproape

Minusuri:
- are camera foto de doar 2 MegaPx
- se zgarie usor
- este blocat pentru un singur operator de telefonie (totusi se poate debloca foarte usor, la un click distanta)
- bateria tine doar 5 ore de conversatie
- nu are GPS si nici nu este nativ compatibil cu device-urile bluetooth pentru GPS

In postul de fata o sa ne ocupam doar de problemele legate de GPS.
La ora actuala, NU exista o solutie pentru navigarea prin GPS pentru iPhone. Cei de la Apple suplinesc cumva acest minus printr-o aplicatie care foloseste google maps si triangulatia dintre celulele de telefonie mobila din proximitate. Evident aceasta aplicatie este departe de ceea ce inseamna navigatie prin GPS.
Interesant este si faptul ca iPhone desi are bluetooth, nu recunoaste GPS receiverii. Pana ieri credeam ca tipul de comunicatie Bluetooth este universal valabil si orice dispozitiv cu Bluetooth este 100% compatibil cu restul. ERONAT, am incercat aseara sa conectez iPhone-ul la un GPS receiver Nokia si, evident, n-a functionat.
Vestea buna este ca se pot face modificari si, in viitor, cu ajutorul unei aplicatii, compatibilitatea sa fie restabilita.
Deci nu va aruncati inca receiverii GPS pe care ii aveti.

La ora redactarii acestui post, NU EXISTA nicio aplicatie de navigare GPS pentru iPhone. Situatia in mod sigur o sa se schimbe curand.
Pe piata softului de navigare GPS sunt deja cateva nume ca TomTom si iGo. TomTom are aplicatia GPS pentru telefoanele mobile cu Symbian OS (pt. Nokia smartphones) iar iGo a dezvoltat softul de navigatie GPS pentru telefoanele cu Windows Mobile. Pana la acest moment nici iGo si nici TomTom nu au anuntat oficial o versiune pentru iPhone.

Din punctul de vedere al romanului, cea mai buna harta pentru Romania o are iGo-ul, harta pe care o foloseste TomTom pentru Romania fiind detaliata doar pentru Bucuresti si Timisoara iar restul teritoriului doar la nivel de drum judetean. Harta lui iGO este aproape perfecta, toate orasele sunt detaliate pana la nivel de numar pe strada.

Este evident ca ambele companii sunt interesate sa intre pe piata telefoanelor iPhone cu softul lor. Primul care va intra va avea un avantaj imens si o vanzare de neegalat.

De foarte putin timp Apple a facut public SDK-ul pentru iPhone, o unealta esentiala pentru programatorii de aplicatii. Acest SDK este bine pus la punct si documentatia este perfecta iar dezvoltarea de aplicatii noi sau portarea lor pe iPhone se va face la nivel de avalansa!

Spuneam mai sus ca aparitia primei aplicatii pentru navigare pe GPS pe iPhone va fi decisiva. Totusi, care dintre TomTom si iGo va lansa primul softul?
Putem doar sa presupunem ca (asa cum mi s-a explicat si mie) iGo ar avea pozitia favorizata doarece librariile pentru programarea in C folosite de ei sunt 100% compatibile cu linuxul. Multi cunosc faptul ca OSX-ul (sistemul de operare care ruleaza pe iPhone) este de fapt un Unix cu radacini puternice in FreeBSD. FreeBSD-ul este compatibil la nivel de kernel cu linuxul (nu si invers).

Din aceste motive, deductia logica este ca iGo-ul va lansa primul software pentru navigare GPS pentru iPhone.

Nu vrea sa juc rolul de Nostradamus dar ne-ar avantaja enorm un iGo pe iPhone tinand seama ca ei au cea mai buna harta a Romaniei

Tags:

aplicatii, Apple, bluetooth, compatibilitate, fata, google, gps, gps receiver, iGo, iphone, nativ, navigatie gps, navigation, Nokia, practic, Romania, smartphones, software, telefon mobil, TomTom, zile

toanele… nimic mai feminin

redep — Fri, 01 Feb 2008 13:15:25 +0000

sincer nu stiu pe cati ii atrage o fata badarana care frizeaza bunul simt prin limbaj vulgar, sa nu se macheze din cand in cand sau culmea nici macar sa se epileze… chiar cred ca majoritate le preferam cat mai feminine, sa le vedem purtand un accesoriu, mergand la coafor, solar, sau sa ii placa sa se plimbe prin parc.
totusi eu consider ca cel mai interesant ii modul cum isi schimba dispozitia complet cand te astepti mai putin. poate imi lipseste mie o doaga… dar sa fim sinceri, in felu asta cu siguranta se evita monotonia. recunosc de multe ori suntem dusi la exasperare mai ales ca nu spun care ii problema … hey vedem ca ceva nu ii in regula dar nu le putem ghici pe toate… si de fiecare data trebuie sa repornim vanatoarea de a le reintra in gratii. nu stiu… poate si de asta ne plac toanele… instinctul de vanatoare, satisfactia de a reusi iar si iar, sa ne demonstram ca nu ne-am pierdut “talentu”. sau poate ii faptu ca prin schimbarea lor de atitudine ne schimba si noua brusc senzatiile… bucurie/furie … speranta/certitudine … si invers.
cu siguranta ar mai fi motive pentru acceptat toanele, indiferent care le accepta unul sau altul, sunt tipic feminin si intr-un mod masochist le acceptam pentru ca vin la pachet cu voi fetele si noi va vrem… de cele mai multe ori cu totul

Tags:

atitudine, fata, feminin, Taifasuri sociale, talent

de ce nu renuntam?

woolfy — Tue, 29 May 2007 22:47:40 +0000

Cand eram in liceu, cei mai multi colegi se apucau de fumat pentru ca asa facea restul. Se cheama spirit de turma. Mai interesant este insa ca, suierand cu o fata scarbita fumul prin coltul gurii te sfatuiau sa nu faci ca ei, pentru ca, daca ar avea de ales, acum nu ar mai face greseala asta. Dar nu se gandeau sa renunte… La varsta mea, aproape 30 de ani, sa fumezi este deja un lucru tot atat de inocent pe cat a bea o cafea si in niciun caz nu pari mai interesant daca iti aprinzi o tigara in timp ce porti o discutie cu cineva. Din contra, gasesti un strop de bun simt sa intrebi pe celalalt daca nu cumva gestul tau il deranjeaza. Tentatia de avea tot felul de vicii care sa-ti sporeasca atractia devine insa, in timp, dintr-un simplu joc un fel de viata. Fara voie, fara sa stim cand se intampla si mai ales cum, ne trezim la un moment dat pusi fata in fata cu o marioneta care scapa de sub puterea sforilor ce o misca si incepe sa actioneze singura. La iveala iese un mic mr.Hyde, plin de dorinte, de patimi, de energie, un cuceritor salbatic, avid de dragoste, dar putred pe dinauntru. Ascunsi in spatele unei constiinte care bate la usa timid, privim ravagiile pe care acest personaj le face cu viata noastra in incercarea disperata de a-i da un sens, de a ne justifica cumva existenta. egoist si incrancenat micul erou lupta pentru o cauza careia noi ne supunem fara dorinta ori putinta de a ne opune. Cauta disperat implinirea in munca, in aventuri amoroase, in bani, in viteza, in schimbari drastice de situatii, este plictisit de oridinea batraneasca a lumii si vrea sa o dea peste cap. Acestia suntem noi, cei mai multi, cei care ne plangem de neimplinire, de singuratate, de banalitate. Acestia suntem noi, cei care am ales sa fim sclavi in loc sa ne eliberam. Acestia suntem noi, care nu am inteles ca cea mai frumoasa aventura pe care o poate trai omul este insasi descoperirea propriei persoane si efortul de a deveni cat mai buni, de a dovedi ca suntem cu adevarat fiinte superioare, creatii ale lui Dumnezeu. Dar toate aceste cuvinte si credinta asta…ne suna atat de rau, ca o partitura sinfonica al carei inteles ne ramane ascuns. E mult mai usor si mai placut sa fim tristi si intersanti, sa admitem resemnati ca suntem infirmi sufleteste si sa-i sfatuim pe altii sa nu faca la fel. Totusi…de ce nu renuntam?

Tags:

cafea, colegi, egoist, fata, inocent, interesant, misca, simplu, Taifasuri diverse

Stapanii lupilor

woolfy — Wed, 21 Feb 2007 14:07:16 +0000

Traim printre voi, suntem prezenti, aparent normali. Unii ne comportam ciudat uneori. Ne retragem obositi din fata privirii voastre, ne inchidem in case, fugim de soare, ne acoperim chipurile. Suntem oameni cu minti puternice, dar trupuri fragile. De multe ori suntem supusi incercarii, dar ne ridicam. Speram la o viata normala, dar pentru multi dintre noi viata nu este ceea ce ne-am fi dorit sau ce am visat in copilarie. Asa ca…si la varsta maturitatii, noi inca invatam sa traim. Invatam sa traim din nou…
Noi suntem stapanii lupilor. Adica cei care incearca sa imblanzeasca o fiara necunoscuta, care ne ataca pe neasteptate si ne tine toata viata in garda. Dormim cu ea, ne trezim cu ea, mananca din macarea noastra si in cele din urma, cand trupurile ne sunt prea slabite pentru a le mai impune respect, ne ataca fara nici un pic de recunostinta.
Noi suntem cei care au lupus…
Pentru multi aceasta boala a ramas un mit. Sora mea, cand a aflat ca am lupus m-a intrebat timid daca “mai incolo” imi vor creste colti si par pe corp. Multi medici inca ne mai privesc ca pe niste proscrisi ai sortii. Ne spun ca nu putem avea copii, ca trebuie sa ne ferim de soare, ca trebuie sa luam medicamente care in timp ne vor distruge…Restrictiile si riscurile la care suntem expusi ii fac pe multi sa ne evite, sa nu-si ia nici un angajament fata de noi. Cine a apucat sa-si faca o familie, e fericit. Ceilalti se framanta…se intreaba….ce sens mai au? Care e justificarea lor? Femeile care au lupus isi doresc si ele copii (poate mai mult decat orice alta femeie!), dar cine sa porneasca la un asemenea drum cu ele?
Parintii, prietenii sunt esentiali pentru noi, caci ne fac sa ne simtim “normali” (un cuvant atat de inselator!). Dar cei mai multi nu ne inteleg.Se tem sa nu-i muscam, sa nu-i molipsim, ne considera marcati si oare cine are nevoie de prezenta unor suferinzi cand viata e facuta pentru fericire, nu-i asa?
Ei bine, e timpul ca cei ce nu ne cunosc sa ne accepte si sa ne inteleaga!
Suntem si noi, ca si multi altii, oameni care avem dreptul sa traim o viata cat mai normala. Boala noastra nu se transmite (caci nu este vorba de un virus), putem avea copii, desi cu ceva riscuri, putem sa ne bucuram de viata in mod firesc, doar ca trebuie sa ne odihnim mai mult, pentru a nu crea un teren favorabil activitatii bolii. Nu traim doar 5 ani, ci zeci de ani daca avem grija de noi. Nu suntem o povara, ba chiar cei mai multi dintre noi (un lucru pe care nu stiu cum sa-l explic) suntem oameni cu o vointa de fier, gata sa-i duca si pe altii in spate. Nu ne omoara soarele ca pe vampiri, ci doar ne poate activa boala, dar ne putem feri in aceeasi masura in care se fereste oricine de soarele prea puternic. Nu ne cresc colti, nu avem par in surplus. Ba unele dintre noi (caci afecteaza mai mult femeile) sunt niste lupoaice cu foarte mult vino incoace.
Nu vrem mila si ne temem sa impartasim celorlalti trairile noastre.Nu e o viata usoara, dar pentru cine este? Cred ca cel mai dificil este sa ne acceptam limitele.Si poate cele mai jenante momente pe care le traim sunt acelea in care trebuie sa povestim celor ce nu cunosc despre boala noastra. Sunt atatea de spus! Cum sa le cuprinzi in 5 minute? Cum sa-i spui tu, femeie tanara, unui barbat ca ai aceasta boala, cand el se teme sa nu-l musti la noapte de gat?
De fapt…temerile sunt altele. Si noi le intelegem. De aceea suntem recunoscatori oamenilor care ne accepta si ne iubesc si mai ales celor care au mintea atat de deschisa incat sa ne primeasca in viata lor fara sa se teama si fara sa ne judece!
Noi suntem stapanii lupilor si suntem oameni buni!

www.lupus.ro

Tags:

atat, boala, cand, ea, ele, evite, faca, fata, fiara, lupi, lupus, lupus eritematos, sistemic, soare, Taifasuri diverse, Taifasuri sociale, viata, viata normala